Lampa. Povestiri petrilene - Ion D. Sirbu

Despre mina sper sa scriu o carte e o LUME Blaga zicea ca Agricultorii tarani ciobani Marinarii si Minerii epuizeaza un orizont deci au dreptul la un folclor al lor. Minerii au unul constituit din taceri resemnare si o forma de eroism in fata mortii care nu exista nici la marinari. In Petrila dorm in cimitir nu numai parintii mosii si stramosii mei dorm si toate temele dramele eroii din romanele si piesele pe care nu le-am putut scrie pe care am fost obligat sa le uit.

Cand privesc inapoi aceasta colonie cu nesfarsite cosuri absolut egala geometrica simt cum colcaia acolo in sufletele si inimile barbatilor o nobila idee socialista lupta de clasa sub o forma absolut deloc brutala ca un fel de vis ca un fel de ideal ca un tel in viata. Si peste aceasta speranta politica a celor mai luminati dintre muncitori se suprapunea apa albastra a lecturilor a viselor a povestilor pe care femeile mai ales femeile le intretineau in mintea copiilor. Era multa murdarie dar nu pot sa neg faptul ca de la un capat pana la celalalt al coloniei daca treceai simteai ca la fiecare a treia casa era cineva care citea mult sau cineva care canta din muzicuta sau cineva care canta din clarinet sau cineva care canta la vioara sau cineva care avea o nebunie un hobby inventa ceva sau umbla prin paduri sau repara ceasornice sau povestea lucruri care nu exista.

Ion D. Sirbu Povestirile pe teme mineresti reprezinta un segment aparte in ansamblul creatiei lui Ion D. Sirbu marturisind atasamentul scriitorului fata de valorile morale ale tatalui sau si ale coloniei in care s-a nascut.

Dupa ce starnise interesul lui Blaga in studentie cu o lucrare intitulata Nostalgia orizontului pierdut in care avansa ipoteza ca intreaga psihologie morala si chiar constiinta sociala a minerilor nu este decat consecinta unei tragice mutatii a transmutarii unor tarani din ordinea orizontala a lumii organice in cea verticala a mineralului scriitorul va da curs indemnului de a ilustra existenta unui autentic folclor mineresc si a unei mitologii sui generis. In consecinta in textele acestea care vadesc o autentica vocatie de povestitor accentul nu se va pune pe aspectele formale de natura estetico-narativa ci pe relevanta antropologica a descrierilor de oameni si de peisaje. In fapt la fel ca poporanistii ieseni de altadata socialistul Sirbu este si un spirit conservator un nostalgic al lumii asezate de odinioara care priveste cu scepticism modernitatea nevazand in istorie decat o ipostaza degradata a mitului.

Scriitorul asistase pe viu la construirea socialismului si nu putea sa priveasca indiferent monstruoasa urbanizare si industrializarea megalomanica a tarii pe model asiatic. De aceea Sirbu va incerca sa integreze universul mineresc cu notele sale particulare si cu imaginarul specific in coordonatele civilizatiei romanesti traditionale si ale geografiei autohtone. Antonio Patras